Rau cu rau dar mai rau fara...!?

N-am reusit sa inteleg niciodata de ce o femeie abuzata de sot / concubin, nu divorteaza / pleaca pur si simplu. Deseori se intampla ca pe langa abuzurile indreptate impotriva ei sa apara si victime colaterale (copiii si parintii). Se pare ca se formeaza in subconstientul ei ideea ca este mai bine asa decat incertitudinea unui viitor in lipsa agresorului. Se pare ca se agata si de cele mai mici motive, de cele mai vagi sperante de schimbare. Crede cu convingere scuzele primite pentru bataia de cu o seara inainte si crede ca de data asta va fi altfel. Dar istoria se repeta intr-un cerc vicios care trebuie cumva rupt.

Asta mi se pare ca se intampla si cu Romania de azi, si cu cea de ieri. Incercam acum sa gasim orice motiv pentru a ne reasigura ca maine va fi mai bine chiar daca pentru asta nu facem absolut nimic. Ne este frica de ce ar putea sa fie in loc sa ne fie frica pentru ce este aproape cert. Ne-am tabacit. O palma in plus se pare ca nu mai doare ca prima data, dar ce sa vezi asta constata si agresorul si de data asta foloseste cureaua pastrand coada lopetii pentru mai tarziu.  Evident exista si cazuri in care din disperare femeia infige cutitul in pieptul agresorului, dar asta a transformat-o dintr-o victima in criminal, si se stie bine ce urmeaza.

Nu ar fi mai bine sa-i schimbam pasnic acum decat sa fim nevoiti sa le infigem cutitul in piept mai tarziu!? Nu ar fi mai bine sa stergem cu buretele toate acele motive care ne impiedica sa facem schimbarea necesara?