Romania... teren minat!

Putem sa mai avem încredere în USL? Politic vorbind!? Sunt ei capabili sau mai degrabă incapabili sa navigheze prin hățișul democratico-mioritic?!

Senzația pe care o am după desfășurarea evenimentelor este ca o trupa SWAT a luat cu asalt o tabăra de talibani  care timp de opt ani nu a avut alta treaba decât sa pregătească terenul cu mine. Mine mici, mine mari, bombe, perdele de fum, sanțuri cu apa, tepe si fel de fel de redute. Te-ai fi așteptat ca măcar o parte din aceste capcane sa fie cunoscute, asta după ce timp de 8 (opt) ani (cei din USL) nu au avut alta treaba decât sa observe sa noteze și sa dezamorseze câmpul de bătaie. Era atat de greu de vazut ca curtea vrea cvorum cu un scop precis? Era atat de complicat de calculat ca sunt in marja in cazul unui boicot fie doar si al PDL-ului? Este atat de invizibil ca ungurii joaca la doua mese, si asta doar de 20 de ani incoace?

In schimbul profesionistilor, am vazut niste pusti cu tevi de cornete luand cu asalt acest camp al mortii. Fara pregatire si fara un plan macar cat de cat pus la punct. Nu stia stanga ce face dreapta si invers, detonau bombele pompieristic cu propriile corpuri, se aruncau in lupta bazandu-se doar pe faptul ca sunt mai multi si deci pana la urma o sa ramana macar unul care sa tina steagul fluturand in vant infipt in reduta Cotroceni. Eroic sau mai degrabă stupid!? Ati mai vazut atatia ministrii schimbati la educatie intr-o luna? Nici eu. Parea la un moment dat ca nu mai au pe cine pune in loc.

Ma asteptam la acea componenta a luptei care se numeste tactica. N-am vazut-o si sunt dezamagit, pentru ca tactica este un apanaj al inteligentei, al previzionarii miscarilor adversarului si al planificarii actiunilor in concordanta cu acestea. In schimb am vazut o aversa de reacții târzii si improprii, o parada hilara de eschive la loviturile basescilor de parca acestia erau adevaratii atacatori. Am vazut o armata care teoretic ataca, bagata intr-o defensiva penibila. Cand ai idee despre meseria asta, nu te poti gasi la infinit doar pe terenul care-i place adversarului si doar raspunzand frontal la atacurile lui. Oare nu-l cunosteau pe Basescu suficient cat sa stie ca va incerca sa ramana la Cotroceni prin orice si repet ORICE mijloace ?!

Nu poti sa intri intr-o "batalie" cum ii place lui Ponta sa zica, inarmat cu tevi de cornete atunci cand adversarul are tancuri. De fapt poți, dar rezultatul este stablit dinainte si ramane la sfarsit doar gustul amar al penibilului.

Mai trist este ca USL-istii, nu au intrat in lupta cu tevi de cornete, ci au avut si ei artileria lor (parlamentul, guvernul, etc) dar le-a fost frica sa apese pe butonul ala mic si rosu pe care scrie "FIRE". S-au rușinat ca fetele mari la auzul orașului adriatic... S-au ascuns dupa fusta mamei care i-a ajutat pana la un punct, dar s-a gandit ca vrea sa vada daca copilul este capabil sa stea pe propriile picioare si sa infrunte ... viata. Cati membrii de partid au doar in Bucuresti PNL-ul si PSD-ul? De ce erau doar 50-100 de oameni in piata?! Asteptau sa vina sa ne elibereze glorios din mlastina in care ne-au bagat cu ochii inchisi? Trebuiau sa fie din prima zi in prima linie, acolo pe strada.

Sunt oare acești oameni capabili sa conducă România?

PDL liberal?!

 Voi porni in aceasta  argumentatie de la definitia de dex a liberalismului:

“LIBERALÍSM s. n. 1. Doctrină care, opusă socialismului și dirijismului, proclamă principiul nonintervenției statului în economie, în relațiile economice existente între indivizi, grupuri sociale sau națiuni; promovează ideea libertății economice, a liberului schimb, a liberei concurențe etc. 2. Atitudine de îngăduință excesivă față de greșelile altora. – Din fr. libéralisme.”

Scriu aceste rânduri pentru ca vad foarte multi prieteni pe care ii știu cu orintari liberale, pe care ii știu cu simt antreprenorial, despre care știu ca nu se sfiesc prea tare atunci când este vorba sa pornească o mica sau mai mare afacere d'aia privata și nu din aceea cu statul. Scriu aceste rânduri pentru ca vad ca foarte multi dintre prietenii mei sunt de-a-dreptul siderați de uniunea temporara de forte social liberale (UTSL ar fi mult mai corect). Aceasta dezamăgire profunda i-a împins in multe cazuri către PDL crezând in "L"-ul de la sfârșit și in faptul ca o garnitura solida (după părerea mea aia fără principii) a migrat la "PD" transformându-l peste noapte din socialist în liberal.

Principiul este simplu, într-o piață L I B E R A, lasă-i pe cei cu simt antreprenorial să-și dezvolte afacerile, angrenând în același timp și pe cei care nu au simt antreprenorial dar sunt mai buni sau mai puțin buni profesioniști (prin angajare) iar tu ca stat ai doua roluri mari și late.

Primul și cel mai important este cel de arbitru, care veghează ca jucătorii sa nu-și facă de cap, ca toți jucătorii să-și îndeplinească in condiții egale participarea la acest joc, ca TOȚI jucătorii sa se afle in parametrii legii. Arbitrul care pune ștampila pentru o returnare fictiva de TVA la zahar sa zicem, viciază rezultatul jocului pentru absolut toți participanții. Spun toți participanții pentru ca cei care și-au plătit corect taxele și impozitele nu pot fi decât furioși iar data viitoare vor cauta orice portița pentru a nu le mai plați, iar cei care nu le-au plătit le rad in nas de la bordul Maseratti-ului (temporar aflat in curtea poliției) sporind astfel frustrarea și neîncrederea in stat. O astfel de acțiune a statului este o crima împotriva dezvoltării mediului de afaceri și ar trebui pedepsita ca atare.

Al doilea rol al statului este acela de colectare a taxelor și impozitelor, in mod corespunzător pentru toți jucătorii din piața.

Pentru a realiza aceste deziderate, statul și-a construit mecanisme complexe, de verificare, paza, control, și îndepărtare a elementelor neconforme din piața. Problema este ca aceste mecanisme, au o toleranta mica, creeata intenționat prin salarizare mizera, și epurări politice succesive, la chipul și asemănarea șefului. Daca șeful este Blejnar, iar adjunctul este Marta întreg ANAF-ul capătă obiceiurile șefului pentru ca “cine nu e cu noi este împotrivă” și zboară. Nu este de mirare ca au fost suficiente 30 de zile ca ANAF-ul sa fie dovedit ca-i mulge pe prosti și da cu doua mâini la aia buni de partid “liberal”. Este știut ca dacă nu ești “liberal” cotizant și ceri o returnare de TVA de 5 RON vei avea un control de fond care te va cauta și in fund pentru a-ți aplica o amenda de minim 3 RON. Este de asemenea de notorietate ca dacă ai un control de la Garda Financiara nu scapi fără măcar o amenda modica și o șpaga pe măsura. Știu mai multe cazuri in care după un control de doua zile bratul drept al legii a cerut controlatului sa emită o factura pe care sa uite sa treacă datele persoanei căreia i-a fost înmânata factura pentru ca cel care se întoarce la Garda fără a fi dat o amenda este considerat corupt sau incompetent și dat afara. Știu un caz in care o firma care nu era agreata de partid dar totuși printr-o minune prinsese un contract cu statul, a prestat lucrarea, a emis factura i-a fost refuzata la plata timp de un an și jumătate in schimb a primit controale și amenzi pentru ca nu a plătit prompt TVA-ul aferent evident neîncasat. Știu cazuri in care brazii de crăciun au fost ținuți in vama doar 10 zile și doar pana pe 1 Ianuarie astfel încât sa nu poate ajunge in “piața libera”. Știu cazuri in care caietele de sarcini indica un singur produs sau un singur furnizor, astfel încât la licitație oricine ar participa sa fie nevoit sa cumpere doar de la X la preturi aberante. Știu cazuri in care cel care este declarat castigator al licitației este forțat sa renunțe la aceasta doar pentru a fi angajat apoi de cel de pe locul 2 in sub-antrepriza.

Acest mod de a pune problema din partea statului este dirijism. Este metoda de a crea concurenta neloiala. Este metoda de a împinge in faliment sau măcar decapitalizare masiva a concurentei care nu cotizează. Este metoda prin care ori li te alături ori “mori dracului odată” ca ii încurci.

Astea sunt metode obscure, care nu prea se vad nici in ziare si nici la TV. Dar s-a acționat pe mult mai multe fronturi, unele din ele perfect la vedere.

Prin hotărâre a guvernului peste noapte sunt luate doua decizii ce aveau sa împingă in faliment o cifra deja cunoscuta (cca. 100000 de firme private (toate din rândul IMM-urilor)). Prima este stabilirea unui aberant impozit forfetar iar a doua este de mărire a TVA-ului cu nici mai mult nici mai puțin de 26,316 %. Se știe ca majoritatea IMM-urilor activează pe piața de bunuri și servicii, iar mărirea TVA-ului afectează cel mai mult aceasta piață. Când consumatorul își reduce pătura de cheltuieli la ce credeți ca o sa renunțe, la combustibilul pentru mașină sau la mersul la coafor!? Problema este ca la coafor lucrează in medie cinci angajate, acesta funcționează într-un spațiu de obicei închiriat, și folosește bunuri și servicii din cele mai diverse de la multe alte IMM-uri. In momentul in care gripezi acest sector nu gripezi 5 angajate cum probabil încă crede domnul Boc, ci faci un efect de contagiune in lanț care se răspândește foarte rapid de la IMM la IMM la IMM la IMM pana când dispar 100.000 și cca. 700.000 de angajați ajung șomeri. Este ridicol sa mai explic in favoarea cui sunt distruse afacerile mici și mijlocii dar totuși o sa o fac. Prin 2008 marile lanțuri de magazine sufereau de o acuta lipsa de posibili angajați, iar pe cei pe care ii aveau deja era din ce in ce mai complicat sa-i tina, pe niște salarii care începeau sa se apropie de cele ale vecinilor noștri mai vestici. Pe vremea aia numai mutant sa fii și nu aveai un job sau o mica afacere. Ei bine s-au creeat peste 1000000 de șomeri (700000 din privat și încă vreo 300000 din cei angajați la stat (mai ales cei care aveau o culoare politica greșită si mârâiau la pusul stampilei cu aprobat pentru plata) care au dus deodată la o hiperinflație pe piața muncii. Cine a beneficiat din închiderea băcăniilor, și a coafor-urilor!? Evident marile lanțuri de magazine care au angajat in condiții ultra convenabile pentru ca atunci când nu mai ai cu ce sa plătești nici măcar mâncarea de zi cu zi este mult mai probabil sa te angajezi pe un salariu de mizerie de 700 RON.

In neostoita grija pentru dezvoltarea economiei ni s-a prezentat in paralel cu concedierile masive generate sau făcute direct, un succes de proporții. Acesta este NOKIA, ni s-a prezentat ca al doilea mare exportator al României, ca o afacere pentru statul roman, ca o soluție pentru problema locurilor de munca (2200 de locuri de munca într-o singura entitate) ca un investitor aproape strategic pentru care mai aveam puțin și ne puneam in genunchi într-o prosternare totala. Teoretic Nokia a investit in România câteva zeci de milioane de euro, investiție care include și linia tehnologica care a și plecat. Practic investiția a fost in câteva hale de producție. Media salariala a fost de 700-800 RON pe luna, profiturile au ieșit din tara, șomerii au rămas. Lobiul puternic pentru RMGC se înscrie in aceeași logica. Pentru câteva sute de locuri de munca ne dam de ceasul morții, ii punem la colt pe cei care se opun și ne batem cu cărămida in piept ca ce ne mai luptam noi pentru locuri de munca.

Cine este liberal in atare condiții? PDL-ul? Poate dirijist, poate intervenționist sau poate conservator pentru ca marea finanță de conservatori este reprezentata într-o tara normala, dar in nici un caz liberal.