Rosia putreda.

Vad ca este o nebunie in media zilele astea legata de instrainarea resurselor naturale, mai ales gaz de sist, aur si cupru. In principiu, exploatarea resurselor este o problema de strategie nationala, corelata cu o disponibilitate tehnologica si cu o cerinta a pietei. In lume exista multiple exemple, dar la polii opusi stau din punct de vedere strategic cateva state. Pe de o parte sa punem SUA, Japonia si Germania iar la polul opus putem aranja cateva state africane, cele arabe si Rusia.

Sa incepem cu Japonia, pentru ca este exemplul cel mai elocvent de departe. In principiu este o tara complet lipsita de orice fel de resurse naturale, cu un spatiu de extindere limitat, fara majore posibilitati agricole si, in ciuda tuturor acestor neajunsuri, fosta mare putere militara, fost imperiu, iar actualmente una din primele 10 tari din lume din punct de vedere economic. In Japonia lipsa resurselor a dus la dezvoltarea tehnologiei, a industriei orizontale bazate pe importuri de materii prime si transformarea lor in produse, cu valoare adaugata mare, strategie benfica pentru intreaga populatie.

SUA, bogate in resurse de toate felurile, prefera sa-si temporizeze extractiile din teritoriu in timp ce secatuiesc de resurse restul planetei, evident pe bani putini si in totdeauna cu bunele intentii de a aduce democratia pentru bietele popoare asuprite.

La polul opus sunt statele africane, bogate in resurse minerale de importanta majora (aur, platina, argint si diamante), aflate in scurte perioade de pace intre lungi si sangeroase razboaie, civile sau nu. In statele africane lupta pentru resurse ca singur mijloc de supravietuire, si apoi vanzarea acestora pe sume derizorii cu mult adaos de spaga a dus la decimarea populatiei, la foamete...

O lege a economiei spune ca pretul este o functie directa a disponibilitatii versus cerere. Cu cat oferta este mai mare, cu atat pretul este mai mic sau, invers, cu cat cererea este mai mare pe o resursa mai limitata, cu atat pretul este mai mare. Cu alte cuvinte, SUA scad disponibilitatea globala, pastrandu-si zacamintele pentru o extractie ulterioara la o valoarea mult mai mare decat in prezent, cu pierderi tehnologice mult mai mici (pentru ca odata cu scaderea zacamintelor globale apar tehnologii din ce in ce mai performante ce permit extragerea in conditii  avantajoase a ultimelor resurse). Strategia americana mi se pare demna de urmat.

Ideea este ca, doar din vanzarea de resurse primare, nici un stat decent nu a reusit sa creeze o bogatie pe termen lung pentru marea masa a populatiei. Spun decent pentru a nu include in lista micutele state petroliere arabe, cu populatii neglijabile.

Acum sa vedem unde sta Romania.

Pe de o parte avem un teritoriu suficient, pe de alta resurse bogate si mai ales variate si, daca nu am insista sa fim ca statele africane, am putea fi comparati mai degraba cu americanii. Pe de alta parte, ca o reminiscenta comunista, avem foarte multe localitati monoindustriale, dependente de existenta sau si mai important inexistenta unei singure surse de angajare. Mai pe sleau, avem un singur angajator major si multe guri moarte de foame. Da, este vorba si de Rosia Montana Gold Corporation, dar si de Jucu (ca tot au plecat aducatorii de mare valoare adaugata de la Nokia). In ambele cazuri, populatia este pusa in fata "lucrezi pe 700 RON sau mori de foame, dar nu uita ca TU alegi". In ambele cazuri, unicul angajator are toate atuurile in fata potentialilor angajati dispusi sa munceasca pe margele.

Bunastarea generala mult trambitata de RMGC nu va veni, pentru ca nu are cum sa vina daca singurul angajator din zona va fi RMGC. Acelasi lucru s-a intamplat deja la Jucu unde media salariala era de 700-800 RON, in schimb Nokia devenind fulminant al doilea exportator al tarii, cu un profit de cateva miliarde raportat la o investitie jenanta (dar mult trambitata de guvernanti) de cateva zeci de  milioane de euro. Mai mult ca sigur ca la cifra de investitie era calculata inclusiv valoarea tehnologiei de asamblare din interiorul fabricii, care a plecat odata cu Nokia intr-o tara cu si mai multi papuasi.

Ma gandesc ca aducand "investitori strategici" gen Nokia si RMGC in niste localitati monoindustriale nu facem altceva decat sa aducem lupii drept in mijlocul stanii, dupa care ne inchidem in coliba noastra de la "Cotroceni" si asteptam rezultatele joint-venture-ului. A doua zi nu vom constata decat ca nu mai exista nici oile, dar, ce sa vezi, nu mai exista nici lupii, pentru ca au plecat deja in cautarea altor prosti care sa le faca jocul.

Ambitia presedintiei de a marca deschiderea exploatarilor de la Rosia Montana, in acest capat de mandat si graba cu care se vand licentele de exploatare pentru gaz de sist si cupru este dubioasa, vine pe un fond lipsa, cu explicatii lipsa, cu strategie pe termen mediu si lung lipsa, dar cel mai probabil pe niste comisioane foarte prezente.

Nu inteleg de ce acest stat insista de milenii sa supravietuiasca doar vanzand la pret de nimic resurse primare. Da, la resurse primare intra si populatia impinsa aproape in sclavie

pe raspundere limitata. Cand o sa intelegem ca o tara bogata este cu adevarat bogata atunci cand populatia, in marea ei majoritate, o duce decent sau mai bine!? Exista un proverb care spune ca o floare nu aduce primavara. In statistica faptul ca exista cativa

milionari nu este reprezentativ, iar concentrarea avutiei in mainile catorva alesi pe niste criterii pe care nu le comentez nu aduce nici bunastare si nici bogatie generala. Cei foarte bogati nu vor aduce nimic economiei locale in general pentru ca oricum ei vor cheltui la Monaco infinit mai mult decat la Bucuresti sau la Rosia Montana. Bogatia populatiei vine atunci cand populatia are alternative reale si viabile, nu atunci cand este "legata de glie" pentru ca asa vor "boierii zilei". Bogatia vine din vanzarea ceasului elvetian de 150 de grame la 1000 de euro, facut si din cupru cumparat bulk din  Romania cu 8000 de euro tona. Vine din vanzarea biroului italienesc din PAL la 300 de euro bucata si nu din defrisarea masiva a padurilor si vanzarea lemnului prelucrat  primar la 150 de euro metrul cub si, poate cel mai important, din vanzarea unei idei (virtuale) cu preturi de la 100 - 1000 de USD licenta (software).

RMGC se lauda cu pana la 3600 de angajati cu steluta de adendum in colt. Se lauda cu 2300 pe perioada constructiei minei. Si dup’aia!? Pai si dup’aia, stati sa vedeti ca sunt angajati pe orizontala ... Ne puneam problema cati or sa lucreze in primul an sau in urmatorii 20 de "dezvoltare durabila"? Pentru a afla raspunsul fara perdeaua de fum a marketingului, am vizitat, virtual, evident, The Super Pit (cea mai mare exploatare in cariera deschisa din Australia) si am aflat ca acolo lucreaza direct 550 de angajati. Pentru comparatie, doar la fabrica de la Mioveni lucreaza peste 15000 de oameni iar pe orizontala cifra se apropie de 100000. 3600 (umflat evident de marketing) pe orizontala si sub 550 direct!? Hai sa fim seriosi! Pentru asta facem praf muntele cand inca nu este nevoie? In 10 ani aurul o sa fie la o valoare cu mult mai mare iar peste 100 ...